Go to English version

 

 

 

 

Deci: este invatarea „capitala” in zilele noastre? A citi carti nu inseamna neaparat a le studia sau a ramane cu ceva important in urma lor. Eu reprezint un clar exemplu. Am citit si studiat sute de carti, deoarece zeii, dictatorii sau bunicul meu imi repetau zilnic (cum repetitia e mama invataturii si cei care repeta… anul invata cel mai mult!?): „Invata, invata si iar invata!”, „Citeste, citeste si iar citeste!”. Era foarte important pentru mine si cariera mea (oricare urma sa vina). Si am insistat sa studiez la greu despre metodica subminarii si a chestionarii realitatii (pentru nebuni sau autori de fictiune este ceva natural, pentru filosofi „profesionisti” dureaza cel putin patru ani sa afle ca nimic nu e real si ca totul sta sub semnul intrebarii sau ca lumea asta oricum nu e destul de buna pentru ei). Adevarul e, bunelul era bine intentionat cand imi sugera sa orbesc de atata lectura pentru a atrage respect macar prin eruditie in caz ca nativ nu as fi fost superlativ inzestrata. In timpul tineretii sale, a fi cultivat echivala cu a detine o pozitie sociala de varf. In zilele noastre a fi elevat, manierat consta in a lua in deriziune importanta si rolul cititului, caci a-ti etala cunoasterea se face prin a da dovada de a fi la curent cu ceea ce scriu ziarele. Carti, filme, TV se discuta tot in cadrul a ceea ce numim „conversatie marunta”, drept preludiu pt discutii mai serioase, implicand viata personala a interlocutorului. Daca acesta nu are rabdare sa asculte cate ai citit, poate ai tu rabdare sa-l incurajezi sa vorbeasca despre sine si sa-l asculti restul serii (vezi „Noua eticheta”- M.Y. Stewart). Trebuie curaj pentru a incepe cu teme complicate in loc de sueta (vezi literatura engleza versus vremea de maine), iar riscul de a plictisi este destul de ridicat. A manifesta insensibilitate fata de atentia si rabdarea altora reduce sansele unei aspirante la statutul de persoana educata. Dai impresia unei tocilare, soricioaice de biblioteca. Intelepciunea vietii se formeaza din ceva mai mult decat cititul cartilor. Ceea ce cred eu, insa este ca iti trebuie curaj sa consideri sueta drept o interesanta dezbatere a unei carti sau a unui spectacol de teatru, de pilda. Realizand astfel ca nu voi face parte niciodata din crema societatii binecrescute apelez la intelegerea categoriei intelectualilor. Aici nu e obligatoriu „a avea”, ci a sti… mai totul. Daca titlul anului suna „Tehnici de a recolta merele”, iar tu aduci vorba despre o tema obscura, gen „educatia civica romana” cu siguranta vei trezi valuri de suspiciune.

Trebuie sa admit, nu ma simt o intelectuala serioasa. Nu stiu ce sunt. Citesc ce-mi pica bine si asta include subiecte nepopulare sau cartoaie groase, pentru care iti ia o mare de rabdare sa le parcurgi si litri de petrol in lampa. Nu citesc numai de dragul utilitatii de a asimila anumite informatii. M-am cam desteptat si-n privinta faptului ca nimanui nu-i pasa de bagajul tau cultural, cata vreme cureti birouri. Posesorii de birouri au destula treaba oricum in a face predictii despre cine va mai fi concediat in valul urmator. Totusi, draga jurnalule, nu ti se pare fascinant sau induiosator sa auzi de o tipa cu par lung si buze pictate in rosu, apta de a-i comenta pe Sartre si pe Beauvoir, tragand dupa sine o carpa de spalat dusumeaua si o galeata de 12 l cu apa murdara? Inadecvat si totodata miscator!

Asa ca… de ce sa mai citesc? O maxima realizare in prezent ar fi sa amuz doar sefii plictisiti de cifre sau sa dadacesc odraslele lor, spunandu-le povesti antice pe care nici un parinte modern nu le mai poate mentiona, caci a incuraja lectura masiva (mai ales titluri serioase) este ca si cum ai indemna pe cineva sa mai creada in ceva (fie si in D-zeu) intr-o perioada cand nimeni nu mai crede sau se-ncrede in ceva. Citim manuale si cursuri pentru ca au menirea de a ne ajuta sa trecem un examen, insa mai putin deoarece am crede in adevarul si utilitatea lor pentru viitorul si viata noastra extracurriculara.

Voi citi pentru ca-mi face placere sa-mi imaginez lucruri, voi citi cand ma simt singura, cand vreau sa inteleg, sa rad sau sa plang, citesc pentru vremea cand cineva tanar ma va intreba stranii intrebari, citesc pentru ziua cand n-oi mai fi in stare sa citesc deloc. Citesc, asa cum bunica observa, deoarece cartile sunt uneori mai interesante decat viata si oamenii. D'aia, draga jurnalule, trebuie sa-mi sfarsesc acum confesiunile si sa vad ce i-o fi casunat lui Asimov sa scrie „Ce se intampla cand trag apa la WC?”…

 

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004