Go to English version

 

 

 

 

De cateva zile il simt ca nu ma mai vrea.
Totusi e acolo, bine mersi.
Intr-o noapte s-a rasculat impotriva a toate.
Nu mai puteam adormi
Din cauza lui, cel treziu.
„O fi numai foamea, de veghe pandind”
Si creierul meu palpa amortit.
„Simtul tau are dreptate”,
Imi confirma el. „Iti spune un adevar.
Despre tine. Nu sunt doar eu.”
„Esti parte din mine”,
Scancii, scuturandu-l nervos.
„Nu ma poti parasi! Esti al meu.”
„Gandul e-n pana inseamna,
Soptindu-ti o astfel minciuna.”
Si-n cap de alba noapte
S-a departat de mine, cu buna stiinta.
Paralizia nu-i statea in fire
Si dus a fost, fara griji.
Fericirea inseamna a nu te trada,
Iar asta in sine ar fi sa alerge,
Miscandu-se cu verva prin viata,
Piciorul meu drept evada
Din a convietuirii casa.
Acum e liber, se-amuza pe undeva,
Dumnezeu stie cum,
Posibil in compania altui picior,
De-o seama cu el
Impreuna pe-un drum,
Dar singur si inca rebel.

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004

Piciorul meu drept

plec...   te parasesc...
nu mai sunt al tau! am plecat!