Go to English version

 

 

 

 

Modestia - material reciclabil?

Modestia

„A Return to Modesty” („Intoarcerea la modestie”) de Wendy Shalit este o carte, care la prima vedere produce o impresie similara celei pe care ai avea-o vazand publicata o carte despre eliberarea femeii in plin univers musulman, sa zicem. Doar ca, aceasta dezbate calitatile modestiei in centrul culturii si tarilor vestice. Nu e total marcata de nostalgie si sunt recunoscute avantajele obtinute in urma bataliei feministe, insa se discuta si consecintele nu intotdeauna faste femeii. Si cum am putea aprecia libertatea sub toate aspectele ei, cand tot felul de violente se intampla in urma unor incercari de a „amesteca” sexele pana la a le considera perfect omogene si nediferentiate, cand se preda educatia sexuala prea devreme si in termeni prea duri, cand barbatii inceteaza sa mai respecte femeile, considerandu-le egale doar in masura in care isi pot ei usura viata de anumite responsabilitati? Wendy Shalit aminteste occidentalilor despre anumite lucruri bune date uitarii. Autoarea isi justifica discursul destul de aprig despre modestie si uzul de vorbe prea „tari”: modestia, explica ea, nu mai poate ramane privata sau individuala intr-o lume in care alegerile altor femei te impiedica in a-ti urma propriile decizii. Astfel, ea alege sa „strige” despre modestie si virtute, in „cel mai obscen mod”, deoarece cultura contemporana nu mai reactioneaza la nimic altceva. Alege comportamentul moral de moda veche si crede ca timiditatea poate preveni multe erori pe care femeia le face incercand a fi prea deschisa sau indrazneata, dupa cum ii dicteaza tendintele diverse de comportament social. Autoarea incearca inclusiv sa dovedeasca faptul ca anumite reactii antrenand modestie nu sunt doar culturale, ci naturale, indiferent de zona sau epoca. Scriitoarea afirma ca nici o emancipare nu poate eradica sentimentele ce rezulta in urma unor legaturi intime/sexuale si ca e imposibila o separatie totala intre sex si iubire. Oxytocin e hormonul care apare in timpul nasterii sau a contactului sexual si e responsabil in a determina femeia sa simta atasament.

Shalit critica idei prin care romantismul si modestia se fac vinovate de a fi arme masculine folosite-n controlul femeii. Se opune acelora care transforma pana si sensibilitatea in boala. A fi afectata de ceva sau cineva n-ar trebui sa conduca neaparat spre Prozac si alte medicatii care inhiba orice sentiment. Femeile n-ar trebui sa devina barbati sau „tarfe neplatite” si sa manifeste de dragul societatii o forta inumana care le condamna la a face totul singure, fie ca le place sau nu, fara a tine seama de consecinte. In acest fel, independenta castigata devine o povara, sclavie. E interesant de remarcat existenta modestiei aproape-n orice cultura, caci fiecare are „secrete, ceva de pastrat intim ori sacru” ( chiar daca ar presupune sa „umbli goala, numai cu bratele acoperite”).

Concluzia mea este ca a impune modestie sau eliminarea ei cauzeaza acelasi fel de daune. Alegem sa fim aidoma majoritatii sau ni se „sugereaza” s-o facem? Din fericire vor exista mereu discursuri ale contra-culturii, viziuni alternative despre ce e mai bine pentru fiecare dintre noi, pentru fiece situatie. Daca trecutul e sursa de cunoastere si experienta, putem sa privim modestia drept un potential material reciclabil?

Arty Fact, noiembrie 2004

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004