Go to English version

 

 

 

 

Cu ochii straini… (calatorind in Romania)

Vacanta in Romania

Reproducand spusele unei foste colege de scoala, cand stai o perioada departe de casa ajungi „sa duci dorul buruienilor de pe drum”, inclusiv. Dupa aproape doi ani de „exil” am avut ocazia sa revin acasa in Romania, sa revad locuri familiare sau sa descopar unele noi. De data aceasta mi se pare ca am observat lucrurile cu ochii unui turist strain. Am reusit sa apreciez „bogatiile naturii si ale tarii” fara sa recurg la depozitul cu amintiri despre manualele cu fraze rigide si pompoase, care incercau sa ne determine a gandi patriotic in timpuri comuniste. Adesea uitam, idealizam, exageram, confectionam, repetam „ad nauseam” simboluri nationale, cu iz folcloric, mai ales daca prezentul nu pare sa furnizeze noi mituri, demne de retinere. Ce-i drept nu ne putem reprezenta numai prin legende, insa cand romanul oboseste in spatele unui calculator poate e bine sa-si aduca aminte de ciobanii ramasi in varful muntilor de acasa. Oricat s-ar fura aici, polua, critica, integra in Uniunea Europeana, Romania ramane pentru mine locul unde ma simt acasa si unde probabil voi reveni sa locuiesc. Spun asta nu pentru ca mi s-a urcat Pelesul la cap sau sufletul la Caraiman sau ca portia de friptura de urs la abia vreo 4 euro ar fi avut un impact decisiv asupra proteinelor mele. Ca roman, inveti sa nu mai fii atat de auto-exigent abia dupa ce locuiesti in alte tari, adesea cu renume paradisiac, dar care ofera prea putin (in fond, dulceata vietii nu inseamna numai sa consumi la infinit, sa te plimbi in spatii inchise si sa lucrezi weekend-urile!). Trebuie sa credem ca uneori, ceea ce avem noi in Romania este mai mult sau mai bun (cel putin pentru o vacanta!) decat ceea ce gasim altundeva, chiar daca nu ne incadram in standardele altora. Nu exista in lumea asta zone exclusiv populate cu ingeri respectuosi fata de lege, educati, spirituali, bogati si frumosi, tineri si linistiti, iar altele numai cu talhari mincinosi, handicapati, corupti, mizerabili si infometati. Sunt convinsa ca vor exista in viitor momente cand voi simti nu numai nevoia cat si obligatia de a-mi inghiti vorbele entuziaste, insa de asta data prefer sa vad partea plina a paharului. Este obositor sa traiesti in intuneric, numai pentru ca vecinul e orb si-i e indiferenta lumina. In traducere, nu ezitati sa treceti prin Romania, veti gasi multe lucruri bune si acolo, cu toata existenta diferentelor.

Si daca tot am gustat din serul caseanului cu ochi de imprumut, voi face sugestii pe potriva, indemnandu-va sa gustati apa de izvor provenita direct din stanca si nu din recipientul de plastic, ciorba de fasole cu ceapa rosie, fructele mancate din pom, laptele nepasteurizat cumparat de la tarani, imprejmuirea mijlocului cu un brau frumos brodat, iar pentru cei foarte indrazneti calaritul unui cal nazdravan cu patru aripi si stea in frunte!

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004