Go to English version

 

 

 

 

Amanta de cauciuc (fictiune scurta)

O iubea frenetic, batand-o cu intensitate analoga. Atitudinea ei timida, resemnata il determina s-o faca. O considera nesincera si suspecta ca are mari planuri si secrete. Toate conspirau. Era epoca lor. Evident uitase capodoperele pictate, oftand tristete in muzee, in timpul unei conservatoare si destul de misterioase luni de miere. Atunci o compara cu spendidele gratii melancolice si jura o eterna adoratie. Niciodata nu s-a simtit adorabila, frumoasa. Ce era frumusetea, de fapt? Haine scumpe, machiaj exagerat, decadenta. Fericirea era importanta si iubirea deasemenea; el, vorbindu-i nonsensuri ametitoare – asta era minunat. Ar fi facut orice pentru el. Asa ca, el ii ceru totul si-i lasa sufletul golit. Dorinta o parasi, la fel si vointa de a trai. Il enerva.

– Merit ceva mai bun de-atat! racnea fierea in el, sosind acasa, in perfecta ambianta, inexistenta ambianta. Esti tot timpul tacuta, plictisitoare si urata! Nu spui niciodata nimic!

Inghiti totusi fiecare bucatica pregatita pentru cina, exact cum taica-sau facea, inapoi in timp, cautand sa zareasca afara ceea ce vazuse si acesta – femei incinerandu-si corsetele pentru intaia oara in istorie.

In clipele unui climax o acuza de falsitate:

– Ca si cum melcii ar putea avea orgasm! Incredibil! Continui sa ma minti! Asta nu-i un strigat de extaz, e sunetul unei amante de cauciuc dezumflata cu acul. Ce, ti-a ajuns? Te-ai saturat de mine si de iubirea mea?

Si-i zdrobi nasul cu o lampa-n stil Tiffany, aflata pe noptiera. Nu a plans. Isi petrecu noaptea la urgente. Dimineata i se paru ca o auzi trebaluind in bucatarie. Una din sambetele urmatoare urma sa gazduiasca o petrecere in cinstea colegilor de munca ai sotului sau.

Toti i-au admirat noua expresie. Arata minunat, urmele schimbarii violente ii fusesera voalate de culori de calitate, profesioniste. Pana si superiorul sau isi prezenta felicitarile pentru generozitatea sa fata de sotie si extravagantul „pachet de infrumusetare”.

– Scuza-ma, prietene, arata fabulos… era ok si inainte, insa acum… nu-mi pot dezlipi ochii! O sa am probleme cu nevasta, o sa vrea si ea! Oau… te-a costat mult?

Se spune ca frumusetea fortifica increderea; de aceea, cei care arata modest emana descurajare. Avea acum un fel de obligatie fata de noul sau chip, succesul cules si chiar fata de sine de a-si intrema dispozitiile, de a fi mai flexibila poate… Lectiile de yoga au ajutat-o sa-si cizeleze capacitatea de a evada din ceea ce numim corp material, atunci cand barbatul ei devenea gelos si izbea cu veioze.

Confuzia nu-i ramase straina: cu cat mai agresiv devenea, cu atat sfarsea ea mai frumoasa si contul sau mai anemic. Desigur, fiecare barbat se mandreste avand alaturi o femeie frumoasa, dar cand aceasta monopolizeaza aplauzele… Isi imagina o noua super femeie, una de care ii era teama si-n secret o admira. O vazu plimbandu-se prin diverse institutii, ca o Miss Univers, dand consultanta despre valoare personala si nevoie de independenta. Motivele de a ramane cu el se subtiau si astepta seara in care sa-l anunte:

– Dragule, ma simt suficient de frumoasa, trup si suflet. Stiu ca voi reusi in viata si singura. M-ai ajutat si tu, ce-i drept si nu voi uita asta vreodata. Spune-mi, cum sa te rasplatesc? As vrea sa strig, ca toata lumea sa afle cat de grozav ai fost! Uite, priveste-ma! A trecut timpul cand eram o ratusca urat de incerta, judecand aiurea despre cat de superficiala e frumusetea. Frumusetea inseamna sa nu traim doar pentru noi insine, scumpul meu! Frumusetea inseamna daruire pe o scara mai larga…

Era obligatorie o schimbare. Inevitabila. Astfel, isi incepu misunea imposibila: trebuia sa-si stearga din minte imaginea unei feroce Lilith, prima doamna a lumii, cucerind masculii si incorsetandu-i pentru a-i putea manevra mai usor, ca pe papusi. Isi arunca la gunoi toate lampile. Se purta inmanusat, muncea din greu, o rasfata cu propriile creatii culinare si-i masa picioarele seara. Campania lui asidua dadu roade , atinse o coarda sensibila. Nu-l parasise, in final. Nici nu avusese de gand s-o faca. Aproape isi gasi un nou izvor interior de simpatie. Doar trupul ii spunea altceva. Era fragil, obosit de a fi recompus iar si iar, asemeni unui puzzle.

Noaptea se strecura si el privea corpul lung si alb pregatindu-se de odihna. I se paru ca-i zambeste, asteptandu-l. Omul isi intinse bratele sa imbratiseze ceea ce credea a iubi mai puternic. Atinsa fiind, ea se prabusi pe podea, spargandu-se in mii de incandescente bucati.

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004