Go to English version

 

 

 

 

 

Copyright © Katiusa Cuculescu, 2004

 

Interviu c-un alter ego:

Arty Fact

…sau intrebarile la care as vrea sa raspund, dar nimeni nu mi le adreseaza.

Reporter aka Cuculescu Katiusa

Arty Fact aka personaj fictiv imprumutand trasaturi iritant de reale…

Reporter: Draga Arty, bine ai venit in cadrul acestei rubrici. Sa explicam asadar: cine esti si de ce meriti sa-ti dam „save”?

Arty Fact: Multumesc de invitatie. Ma simt onorata de a ma intoarce la origini, hehe… din cate am inteles e o invitatie de rezidentiat permanent. Nimic mai grozav decat sa-ti reiei functia initiala, sa urmezi menirea pentru care ai fost adusa la viata.

Reporter: Pentru ce ai fost adusa in lume, deci?

Arty Fact: Pai, daca tu nu stii… cine sa-si mai aminteasca? Rolul meu este de a chestiona orice si pe oricine. Toti avem o voce interioara critica, cenzoriala, perfectionista, pretentioasa. A celei pe care o cunoastem drept Katiusa C. se numeste Arty, iar „aura-i glaciala” nu are a face numai cu faptul ca a fost gandita/conceputa la Polul Nord, in circumstante care obliga la severitate. Debutul l-am savarsit pe forumul site-ului „Aiudonline” unde mai bine de un an am detinut cu drag functia de moderator cultural. Daca remarcile mele au deranjat sau imbunatatit calitatea dialogurilor de acolo nu (mai) vreau s-o afirm eu. Verdictele excesiv de optimiste sunt usor de infirmat. Prezenta mea aici trebuie insa a calma suspiciunea colectiva, cum ca lui Arty (…sau Katiusei) ii place numai sa critice munca si parerile altora. „Exil” este experimentul in care autoarea isi confrunta „demonii”, creatiile vii, care se desprind din mouse, creion, pensule sau camera foto si-si justifica existenta prin posturi si atitudini pe care Katiusa nu le-ar impartasi neaparat. Ceea ce vreau sa spun - Arty nu echivaleaza intotdeauna cu Katiusa, omul care a gandit-o, la fel cum nu putem identifica absolut un scriitor cu eroii sai fictivi.

Reporter: Nu crezi ca putina degajare ar fi benefica profilului tau?

Arty Fact: Ah, da, cu miere se prind multe… dar nu e cazul aici! Tocmai, pentru ca expectatiile mele in privinta libertatii de expresie pe „Exil” sunt aproape nelimitate! Ne putem confrunta (in oglinda!), eu si Katiusa, de pilda, insa in final, autocritica nu va conduce la disensiuni majore si iremediabile. Fictivi sau reali, cei de aici ne cunoastem scopul: vrem sa realizam ceva!

Reporter: Ramane ceva in urma criticii permanente?

Arty Fact: Ceea ce vrei sa spui ar da numai conotatii negative acestui proces. Tai in stanga si-n dreapta, pentru ca e usor de taiat, intrucat imperfectiuni exista din plin, dar pana la urma tot ajungi la o chintesenta. Sculptezi un munte pentru a ajunge la micul diamant. Apuci de coarne un material inform si brut, in care trebuie sa gasesti bijuteria. Placute sau nu, estetice sau contradictorii, numai aceste bijuterii raman in muzeele constiintei noastre. Un critic este si un amator/creator de frumos, oricat de uimitoare ar parea aceasta afirmatie. Un exemplu destul de simplu este acela al iubitorilor de shopping: intra in magazine, gasesc o serie de obiecte, haine, sa zicem, care ii atrag, insa acasa vor aduce doar cateva piese selecte, intrunind toate standardele si calitatile ticluite de ei… modul in care vor folosi, etala acele „bijuterii” (vestimentare sau de orice alt fel) ii va proclama modele/autoritati in materie, ale caror gusturi merita atentia si increderea altora, poate dotati cu mai putin simt de observatie, asociere, rabdare, samd…

Reporter: Nu crezi ca e iritant sa declari a detine reteta perfectiunii sau a te declara o „autoritate”?

Arty Fact: Dar eu nu fac asa ceva! Ceea ce am incercat sa arat in orice conversatie (forumista sau nu) a fost posibilitatea de a vedea lucrurile si in alta lumina, de a continua un gand dincolo de limitele pe care ni le inchipuim a fi ultime si adevarate. „Verdictele” mele nu sunt decisive si de nedepasit! Nimic nu se ofera „ready made” cu adevarat (trebuie sa-l contrazic pe Duchamp, hehe!), deoarece mereu alte si alte interpretari sunt posibile si acestea schimba semnificatiile lucrurilor… sunt asadar pregatita sa ma autoexilez acasa, in paginile si gandurile celei care a considerat ca e bine sa exist (Katiusa) si sa nuantez pe cat posibil acesta zona virtuala, daca nu prin raspunsuri, macar prin intrebari…

Reporter: De intrebari as prefera sa ma ocup eu… nu ? Esti sigura ca o incetatenire totala si definitiva aici iti va prii?

Arty Fact: Hahaha, nu te impacienta! Intrebari si provocari exista din plin pentru toata lumea! Pot totusi sa-ti sugerez ceva? Asa, amical, fara subversiuni si alte cele (de care ma facui renumita): ai putea sa-ti gasesti un nume cu mai mult appeal decat „reporter”? Hm, ce zici?… Ok, poate lasam pe alta data sugestiile… Oricum, welcome to myself si pe data viitoare!